Un an nou

 In toate timpurile inceputul de an era celebrat in mod special; 
pentru unii cu teama pentru altii cu entuziasm inceputul era o abundenta a culorii si intotdeauna binele invingea
partea negativa, lumina distrugea partea intunecoasa a 
pamantului, a cosmosului.
In timpurile noastre postmoderne nu as putea spune ca
se mai traieste cu aceeasi intensitate trecerea in noul an.  
Daca Mircea Eliade spunea  ca sacrul se camunfleaza in
profan si trebuie sa fim atenti la orice obiect, fenomen 
pentru ca dincolo de ambalaj vom gasi sacrul, acest sacru 
nu mai este interesant pentru societatea postmoderna. 
Nu mai avem timpul si poate setea sa-l decriptam.
O pierdere pentru noi. Se ridica foarte multe cladiri
menite sa-l faca pe om sa se apropie de divin, sacru.
Omul le admira, dar nu traieste semnificatia si superficial
se multumeste cu o "recenzie" primita prin email in
format .ppt a unei evanghelii sau o rugaciune. Atat.....
Avem in jurul nostru atatea minunatii care nu ar trebui 
sa fie ignorate. Sa nu ne lasam furati de niste spirale de lumini care 
se pierd undeva, fiind fara esenta si sa ne apropiem de
adevarata Lumina. Pare un paradox, dar mi se pare ca
omul din antichitate pretuia mai mult timpul si mai
presus de toate Lumina . 
Fie ca noul an sa fie si pentru noi o celebrare a Luminii,
iar rugaciunea sa fie una a inimii!
Sa aveti un an binecuvantat!