In Tine ma incred si in fiecare zi Te caut

Lasa copiii sa mearga la Dumnezeu!

2011-03-18T04:13:00.000-07:00

Copiii reprezinta cel mai bun teren pentru samanta Adevarului si in acest sens merita orice sacrificiu din partea noastra pentru a ne ingriji personal de ei. Uneori, in institutiile educationale samanta nu este cernuta de neghina. Nu v-ati intrebat niciodata de ce oare chiar si in culturile razboinice politeiste copilul era incredintat 7 ani mamei si apoi servea statului, devenind bunul sau? Putina empatie iti descopera copilul care are parintii prea ocupati sa se ocupe de educatia sa.

Ce este trist e ca atunci cand stai fata in fata cu un copil, consideri ca ai in fata un vas al inocentei, dar cateodata te inseli. Am ramas surprinsa zilele trecute de ce ii spunea o fetita alteia :"Voi chema politia si-ti vor impusca parinti!". O fetita, nu baietel despre care am putea trage concluzia ca se joaca pe calculator jocuri violente...Parintii sunt atat de aglomerati in sferele lor cu probleme incat nu sesizeaza trairile propriilor lor copii. Si pentru ce? Pentru un laptop cu care sa mearga la gradinita?

Cateodata ma intreb daca a ajuns arhaic comportamentul pe care il asteapta Dumnezeu de la noi? Miercuri la gradinita unde merge fiica mea, s-a facut un control medical mai amanuntit. S-au anuntat copiii ca va incepe si se astepta sa se intre in cabinet. Un baietel era foarte speriat. Nu era o noutate in acest control, insa chiar el a recunoscut ca era mai fricos decat ceilalti copii. O fetita a intervenit intrebandu-l daca s-a rugat lui Dumnezeu cand a venit la gradinita pentru a primi curaj. Baietelul a fost foarte surprins. Nu gasea sensul rugaciunii. Nu este dintr-o familie de atei, dar parintii sunt prea ocupati sa alerge la servici dimineata, seara prea obositi si astfel neglijeaza rugaciunea.

Nu lasati sa treaca timpul pe langa copii, pentru ca ei tot vor invata ceva. Nu va fi importanta rugaciunea, dar poate va fi important banul sau inselaciunea pentru alungarea fricii.

E adevarat ca multi dintre parinti nu din dorinta de a acumula bogatii ajung sa-si neglijeze copiii ci din dorinta de a le putea satisface dorintele. Dar oare numai pentru nevoile lor primare am fost desemnati sa le fim parinti?
Oare nu ar trebui sa-i invatam sa se increada in Dumnezeu din toata inima lor si nu pe puterile lor, sa nu se creada singurul intelept si sa cinsteasca pe Dumnezeu cu tot ce face si cu tot ce il reprezinta? Dumnnezeu sa ne ajute sa ne indeplinim rolul de parinte dupa voia lui Dumnezeu!

Cugetari

2011-01-22T01:57:00.000-08:00

Vreau sa impartasesc cu voi doua cugetari care m-au uimit prin faptul ca le dam dreptate autorilor lor si totusi uitam sa le aplicam in viata noastra.

" Foarte adesea iti cauti fericirea, cum iti cauti ochelarii: cand ii ai pe nas." (Gustave Droz)

" Rabdarea este un copac a carui radacina este amara si ale carui fructe sunt foarte dulci." ( proverb persan)

" Cea mai mare nenorocire a dragostei: indoiala." ( Gustave Flaubert)

Fiicei mele

2011-01-21T10:06:00.000-08:00

Sapatamana viitoare sarbatoresc 6 ani de cand mi-a fost incredintat cel mai pretios dar, Zenaida. Ma gandeam la acesti ani si la faptul ca si acum 6 ani ningea foarte tare si frigul era puternic. Acum ninge atat de frumos ,fulgii parand mingi micute albe, doar ca acum acea faptura neajutorata a devenit o minunatie de fetita, care ne incanta in fiecare clipa prin modul in care pune problemele si le rezolva. Copilul e mostenirea cea mai pretioasa in aceasta lume.....

'Fulgii, aripi de ingeri, plutind duios ti-au magaiat
Privirea cand ai venit in chip de dar mult asteptat.
Au trecut de atunci primaveri si totusi cand privesc
Din nou, cazand stelute de argint, mereu imi amintesc
Doua ferestre ce s-au deschis spre mine luminind ce era firesc.

O rugaciune a fost tot ce am putut sa-ti daruiesc
Prin care te incredintam prin iubire Tatalui ceresc.
Stiind ca lacrimi vor umezi lacurile sufletului tau,
Tristetea va incerca sa te atraga in cel mai adanc hau.
Fara acea punte a Luminii ferestrele tale se vor umbri.

O frica de intuneric, de necunoscut ai putut sa o ignori
Venind la capatul puntii unde se risipeau atatia nori,
iar cand ascultam lacrimile ce-ti aratau atata neputinta,
ai invatat ca pe genunchi durerea nu e suverana in fiinta.
Acolo undeva in inima ta Cineva e mai mare decat ea.

Cad iar fulgi mari peste chipul meu pentru a-mi reaminti,
Ca o parte mica din cer mi-a amplificat verbul a iubi.
Ii multumesc in fiecare clipa cerescului Tata pentru tine,
Pentru a ta calda privire, cuvant mangaietor si gandire.
Binecuvat-o Tata sa aiba parte in vesnicii de Tine1

Rana singuratatii

2010-04-09T03:38:00.000-07:00

A inceput toamna friguroasa, iar plimbarile prin oras nu mai sunt atat de lungi, insa daca iesi observi ca oamenii se simt singuri, tanjind sa gaseasca pe cineva care sa le asculte amintirile sau visele. Dar nu este timp...Oare ziua nu mai are aceiasi durata? Fiind un popor crestin ar trebui sa stim ca cel batran il invata pe cel tanar, sotia il sustine moral pe sot, copiii ii asculta pe parinti, iar parintii nu-si provoaca copiii. Se vorbeste de mult timp de rasturnarea valorilor. Toti suntem constienti, dar aceasta constientizare este doar la nivel de idee, pragmatic fiecare asteapta de la celalalt prima miscare.
Am fost surprinsa sa citesc undeva ca statistic sinuciderile sunt mult mai multe decat crimele, desi acestea din urma sunt puternic mediatizate. Principala cauza a sinuciderii este acumularea acestei singuratati. Se spune ca orice necaz impartasit este pe jumatate mai usor de dus...Dar suntem capabili sa ducem si necazurile altora, poverile lor? Daca am face urmatorul exercitiu: ca in fiecare zi macar unui caruia ii adresam banala intrebare : " Ce mai faci?", sa il si ascultam si sa-l incurajam? Poate ne-ar rapi prea mult timp...Dar poate fi o provocare...
Pentru poporul nostru familia a fost importanta. Ea era cea care te sustinea psihic. Acum cand parintii ajung seara acasa nu prea mai au timpul fizic sa stea cu copiii de vorba. Ei sunt cei mai fragili in fata singuratatii...Cealalta categorie sunt persoanele in varsta, care sunt prea inceti pentru generatia tanara. Ceilalti dispun de surogate : afacerea, amant(a) etc.
Dar cauza cea mai mare a singuratatii e departarea de divinitate. Pentru ca :

" Ai mila de mine, Doamne, caci omul ar vrea sa ma inghita.

Toata ziua vrajmasii mei ar vrea sa ma inghita; sunt multi si se lupta cu mine cu mandrie.

Ori de cate ori ma tem EU MA VOI INCREDE IN TINE.

Eu ma voi lauda cu Dumnezeu, cu cuvantul Sau.

Ma incred in Dumnezeu si nu ma voi teme:
ce-mi poate face omul? " ( Psalmul 56)

Surprize prin oras

2009-10-07T12:36:00.000-07:00

Pasii m-au purtat saptamana aceasta prin cladirile universitatilor din Cluj. O masa de culoare pe coridoarele lor. Intrarile in cladiri, desigur cele care au ghinionul sa detina trepte, conform cerintelor UE au fost prevazute cu rampe pentru cei cu deficienta locomotorie. Ramai uimit de ineficienta muncii celor care le-au proiectat. Sunt adevarate partii de schi...ma gandeam ca la urcare ar fi o munca de Sisif pentru cel in scaun cu rotile, dar la coborare ar deveni un gest de sinucidere. Insa rampele exista...precum multe elemente din orasul nostru, fiind in fapt inutile, daca nu periculoase. Oare cand vom invata sa ne respectam? Facem lucrurile doar pentru a fi facute si dupa aceea ne plangem de mila in ce stare suntem. E trist. Rampele sunt facute, semafoarele nu au toate avertizare sonora..., dar acestea se pare ca sunt nimicuri si nu trebuie in consecinta sa fie in vizorul celor competenti...

Un joc aparent inocent - un lant gros pentru suflet

2009-07-31T01:35:00.000-07:00

Daca nu exista Dumnezeu, totul este permis. (Ivan Karamazov)
Desi avem o libertate in manifestarea credintei asistam la o micsorare a vitalitatii crestinismului.
Dupa cum ne comportam, un observator ar putea sustine ca este adevarat ceea ce spunea eroul lui Dostoievski. Paradoxul comportamentului nostru este, ca desi imbratisam fericiti aceasta afirmatie ( desi avem o baza atat de solida care sa ne sustina credinta), cu toate ca o acceptam vrem sa o limitam doar la ceea ce ne convine noua a fi permis. Intr-un studiu efectuat in 1995 pe teritoriul SUA, 600 de baieti si fete de varsta primelor clase de liceu si peste, au fost intervievati in legatura cu legatturile pe care le au in viata de zi cu zi cu pornografia. Rezultatul a fost infricosator. 91% dintre baieti si 82% dintre fete au indicat ca au venit in contact cu materiale pornografice extrem de dure.

Totul este permis. Dar atunci de ce ne miram de violurile din ce in ce mai sadice, de mame foarte tinere, de crime. Aceste fatete nu le dorim.

Ceea ce este trist este ca si tinerii crescuti in familii crestine, unde exista un Model, iau contact cu pornografia. Curiozitate? Poate.

Este ea inofensiva? Ceea ce transmite in realitate pornografia este un mesaj care nu ar trebui sa-l tratam cu atata usurinta: uitarea familiei, a dedicarii, a dragostei firesti, a casatoriei.

Desigur nu este un fenomen doar al zilelor noastre. Marturie ne stau picturile din antichitate, perioada de dupa Evul Mediu. Se pare ca dupa o decadenta vine un moment de constrangere. A fost nevoie de un Ev Mediu care pedepsea de exemplu cu moartea prin spanzurare chiar masturbarea. Dar cum nimic nu e perfect ei pedepseau masturbarea cu moartea dar acceptau tacit prostituatele. Dupa cum spunea Ecleziastul nu e nimic nou sub soare.

Si cand te gandesti ca internetul e invadat de poze, materiale....doar un click si ai la dispozitia ta tot ce doresti. Acest totul este permis te subjuga facandu-te sa doresti mai mult. Sunt multi tineri care din curiozitate, erotism au accesat site-urile respective si acum au ajuns sa fie dependenti de ele.

Citeam un caz despre un baiat de 11 ani care in vacanta a mers la un prieten. Printre altele acesta i-a aratat o colectie de reviste cu femei dezbracate. Zilele care au urmat baiatul de 11 ani si-a vizitat foarte des prietenul pentru a se uita la acele reviste. Mai tarziu a primit un email de la un necunoscut cu niste poze preentand barbati si femei prinsi in diverse pozitii de acte sexuale ( heterosexuale si homosexuale). A luat legatura cu acel necunoscut, care i-a dat adrese ale unor site-uri ce contineau fotografii, videoclipuri similare sau mai perverse. Baiatul i-a aratat si prietenului sau aceste site-uri, facand impreuna "provizii" de materiale pornografice in fisierele computerului familiei. Ceea ce incepuse ca un joc inofensiv la 11 ani, la 13 ani a devenit o obsesie, pentru ca a 14-a aniversare sa-l gaseasca disparut. Autoritatile au depistat mai tarziu ca baiatul a fost convins de catre o cunostinta de pe internet sa participe la o intalnire de la care nu s-a mai intors niciodata.

Pavel le spunea corintenilor, care credeau in existenta lui Dumnezeu, ca totul le este permis dar nu totul le este de folos.
"12. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.

13. Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.

14. Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi prin puterea Sa.

15. Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum!

16. Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de desfrânate este un singur trup cu ea? "Căci vor fi - zice Scriptura - cei doi un singur trup".

17. Iar cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El.

18. Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său.

19. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?

20. Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. " ( I Corinteni 6:12-20).

Hristos ne da libertatea si fericirea. De ce sa coboram in tenebre in loc sa le ocolim? De ce ne lasam mintea sa creeze monstrii, in loc sa o educam sa faca ceva folositor semenului nostru, si de ce nu astfel, noua? Plictiseala ucide dragostea. Hristos nu a respins curvele, hotii, dar nu pentru a-i binecuvinta in acea stare, ci pentru a-i ajuta sa nu ramana asa.

Pornografia ucide adolescentului acea licarire a libertatii pe care i-o da Dumnezeu si inocenta, ucide in omul matur sentimentul natural al dragostei pentru partenerul de sex opus pervertindu-l, uratindu-l. Oricine o foloseste observa ca se schimba. I se schimba optica asupra firescului. Dumnezeu sa ne dea intelepciune pentru a nu ne darui sclavi unui viciu atat de periculos.

Va indemn sa va rugati pentru tinerii care sunt tentati sa priveasca in aceasta gradina. Rugaciunea lupta pentru zdrobirea lanturilor, uneste oamenii pentru a nu se simti singuri in fata esecurilor si asta datorita mangaietorului nostru, Duhul Sfant, care mai este inca cu noi si mai ales al celui care a avut aceleasi tentatii si intelegand natura umana ne sta drept mijlocitor in fata Tatalui, Isus Hristos.

Ne-am intalnit!

2009-05-05T02:08:00.000-07:00

Precum regele Lear spre Tine mana am intins,
Cerandu-ti iertare in cruda desteptare.
Ai asezat un crin intre noi Iubire,
Alungand ploi de cuvinte cu tunet de oftare.

In galera, pe marea vietii eram si eu,
Credeam ca vin spre tine, vasleam mereu.
Aceleasi sunete ma-nfasurau in deruta,
Creand uneori mirajul ca sunt pe o pluta.

In taina ai venit si m-ai mangaiat,
Lantul s-a rupt, sunt liber, am evadat.
Pentru ei sunt mort, dar pentru Tine viu,
Mi-ai redat scumpul statut de fiu.

Se vor mai vedea la orizont galere,
Dar stiu ca mereu voi insotita de o putere,
Un scut, ce mi s-a dat cand te-am urmat.
Sunt sigura ca prin acel crin Tu m-ai iertat.

Te astept Isuse

2009-05-02T11:47:00.000-07:00

Te-astept Isuse

Te-aştept, Isuse, privind spre ceruri,
Să văd dacă nu vii.
În orice seară, eu Te chem iarăşi,
Pentru-a mă pregăti.
/:Tu eşti aproape, poate, la noapte
S-ar întâmpla să vii; Haina-mi pătată
Nu mi-e curată, ce fac eu dacă vii:/

Te-aştept şi ziua şi-mi este frică
Că Tu vei apărea, O, dă-mi putere
Când am durere ca să mă pot lupta.
/:Sfântul Tău Sânge şi-acum curge
El poate-a mă spăla de orice vină,
De orice tină, numai Tu poţi ierta!:/

Când dimineaţa dispare ceaţa
Din pat am tresărit, mă scol degrabă
Privesc afară, să văd dac-ai venit.
/:Ca orişicare, în aşteptare,
De-acum stau mereu
Viaţa mea, toată Ţi-este predată
De-acum eu sunt al Tău!:/

Reintoarcerea fiului risipiptor

2009-04-01T06:09:00.000-07:00

Am inteles tarziu ce inseamna sa traiesc in Tine.
O intreaga lume s-a deschis la morile de vant,
Slabita, am ridicat privirea, ma-ntampinai Iubire,
in timp ce la picioare ma astepta griul pamant,
a carui fisuri se adanceau din ce in ce mai tare
vrand parca sa-mi absoarba apa din trupul obosit,
firele de nisip se catarau impinse de vant,
precum lianele doreau sa ma sustina.
Un felinar, atat a mai ramas din zbaterea ratiunii,
dar aici in zgomotul paletelor de lemn e nimic.
In fata Ta sunt fara masca, chiar daca pamantul ar acoperi
samanta necoapta cu ochii plini de lumina.
Totusi, un verde proaspat asteapta pasii mei ...
Privirea-mi se ridica, lumina radiaza
unindu-se in taina cu stalpul cel de foc,
sfidand legile-mi cunoscute, jubileaza.
Aici m-ai asteptat de-o vesnicie Iubire
sa ma reintorc pentru a trai in Tine,
sa-mi decriptezi intreaga-mi fiinta prin apa si prin foc,
putand senin ca sa pasesc in oaza-Ti de lumina.

Renasterea in debutul primaverii

2009-03-23T01:01:00.000-07:00

Dupa o saptamana in care a nins, plouat a venit in final si vremea care ne arata ca totusi natura se redesteapta. In acest tablou am testat puterea iubirii lui Dumnezeu pentru mine si puterea rugaciunii. As putea spune ca a fost cea mai devastatoare saptamana pe care am trait-o pana acum, insa ce pot afirma cu tarie este ca a fost cea mai inaltatoare saptamana, niciodata pana acum nu L-am simtit pe Dumnezeu atat de puternic implicat in viata mea. Am fost internata la urgenta cu pancreatita declansata de litiaza biliara. A fost surprinzator pentru mine cat de repede s-au mobililzat cei de langa mine declasand un lant de rugaciune in jurul meu. Dumnezeu sa ii binecuvinteze pentru ca pe langa faptul ca au luptat impotriva bolii prin rugaciune m-au invatat cat de puternica este rugaciunea inimii. Refacerea este inca in curs, dar Pacea desavarseste totul.

Va indemn sa va rugati atat pentru familiile voastre, bolnavi, dar si pentru aceasta tara. Sunt convinsa ca prin puterea rugaciunii putem supravietui prin cele mai adanci vai si sa ne ridicam.

"Binecuvinteaza, suflete, pe Domnul,
si tot ce este in mine sa binecuvinteze Numele Lui cel sfant!
Binecuvinteaza, suflete, pe Domnul,
si nu uita nici una din binefacerile Lui!
El iti iarta toate faradelegile tale,
El iti vindeca toate bolile tale;
El iti izbaveste viata din gropa,
El te incununeaza cu bunatate si indurare;
El iti satura de bunatati batranetea,
si te face sa intineresti iaras ca vulturul...."
(Psalmul 103)

Cand vezi soarele rasarind nu uita ca te-a ridicat din pat, iar cand apune te-a purtat toata ziua pe bratele lui. Nu neglijati rugaciunea. Timpul ne sufoca, il pierdem atat de usor, dar merita sa dam cat mai mult rugaciunii si postului, pentru a ne intarii noi, pe cei care sunt in jurul nostru si cercul se poate largi...Experimenteaza si-i vei vedea nu din paginile unor carti ci cu propria inima rezultatele.

Dumnezeu sa va dea o saptamana binecuvantata!

A venit si pentru tine primavara?

2009-03-11T08:14:00.001-07:00

"Oricine iubeste o floare
e-aproape de-un sacru mister.
Oricine se opreste-n carare
s-asculte un glas de isvoare
e -aproape,
aproape de cer...."(Costache Ioanid- Oricine iubeste o floare)

Natura ne aduce bucuria renasterii. Am intrat in primavara. Cam toti simtim fie pozitiv fie negativ acest fapt. Astenie sau incarcare de energie. Cam aceasta e si starea in credinta...

Cativa ani in urma suflul credintei era atacat de miscari care puneau in evidenta inutilitatea lui Dumnezeu (ateismul existentialist), dar parca astenia nu era cunoscuta intre credinciosi.
Ernst Barlach spunea: "Ciudat este ca numai omul nu vrea sa priceapa ca tatal sau este Dumnezeu". Intreaga natura, tot ce ne inconjoara ne vorbeste despre Creator, iar noi sfidam printr-o inconstienta toate dovezile.

Nu as putea spune ca lumea Ii neaga existenta, ci mai grav o ignora. Cati dintre noi deschidem seara sa ne hranim din Cuvant si cati citim sau vizionam interviuri pentru a afla opiniile liderilor din societatile noastre. Din fii ai Imparatului Cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute am ajuns sa fim omul-consumator, rupt de origini (pentru ca nu mai este la moda).

In aceasta splendoare a renasterii naturii pe noi ne intereseaza doar opinia publica. Aceasta opinie am ridicat-o la valoare de adevar. Traim intre doua extreme: splendoare si mizerie. De fiecare depinde pe care o acceptam.

Societatea este atacata din toate partile subtil. Nu cred ca este familie in care sa nu fie o problema care sa dezechilibreze armonia caminului. Cum spunea Minuluescu "potecile sunt pline de noroi". Daca esti constient ca pentru fiecare problema este un rapsuns in scrisoarea care ti-a dat-o Tatal (Biblia) atunci poti sa surprinzi splendoarea in orice lucru care te inconjoara si mai ales in tine. Nimic nu este dat omului peste masurile sale. Aceasta este o asigurare care ne-o da Tatal.

Trimite-l in concediu pe omul-consumator si vino langa radacina vietii. Lasa sa renasca primavara si in tine. Toate vor avea un alt mesaj pentru tine.

In secolul XIX-lea se punea problema DACA DUMNEZEU ESTE MORT SAU NU, in secolul nostru problema care se pune este: omul este mort sau nu.

Te invit sa pasesti spre viata, iar speranta sa fie din Dumnezeu.

2009-01-18T07:38:00.000-08:00

" Domnul sa-ti fie desfatarea si El iti va da tot ce-ti doreste inima" (Psalmul 37:4)

Un verset care pentru multi nu mai inseamna nimic. E trist. Ieri incercam sa gasesc ceva interesant la televizor si am ajuns pe un canal TV. Tocmai se pusese o intrebare "Cate zile a stat Iona in burta balenei?". Raspunsurile au fost socante tinand cont ca Iona a fost si o piesa de teatru pe care cam majoritatea am studiat-o in liceu. Primul lucru care m-a frapat a fost ca numele le era atat de nefamiliar incat au ajuns sa spuna Ioana, Ion etc ( cei chestionati erau intai pusi sa citeasca intrebarea si apoi sa dea raspunsul). O singura domnisoara a recunoscut ca spre rusinea ei despre Iona a invatat si in liceu, dar acum nu isi mai amintea nimic despre el. Nici unul nu a stiut ca Iona traise 3 zile in burta balenei.

Trist.

Stim despre feng shui, despre care este prima zodie in ordinea alfabetica, in ce an am intrat dupa zodiacul japonez, lucruri care au patruns in cultura noastra dupa
1989, dar nu am auzit de un anumit Iona, un om despre care s-a vorbit in biserica, am invatat la scoala. Dar ma intreb daca se punea o intrebare din Coran intr-o tara musulmana era tot aceeasi ignoranta? Cand mergi intr-o excursie nu cred ca este cineva care nu se intereseaza despre loc, conditii etc. In contextul in care cu totii simtim ca se va petrece ceva, nu dorim sa citim singura carte care ne pregateste pentru aceasta schimbare si anume Biblia.

Cati dintre noi vom fi pregatiti cand ADEVARUL va fi revelat?

Intelegem culturi care sunt total diferite de a noastra ( chineza, japoneza, araba), dar cand e vorba despre Dumnezeu nu mai intelegem ce scrie in Biblie.

Dumnezeu sa ne ierte aceasta ignoranta si sa ne trezeasca la viata. Ne apropiem de sfarsit.

"Puteti voi sa vorbiti despre dreptate tacand?
Puteti voi sa judecati cu nepartinire, fii ai oamenilor?
Nu , caci inima va indeamna sa practicati nedreptatea pe pamant
si pregatiti calea pentru violenta mainilor voastre!" (Psalmul 58)

" Cand se inmultesc cei drepti poporul se bucura, dar cand stapaneste cel rau, poporul suspina. (Proverbe 29:2)

Sa-ti uram bun venit 2009?

2008-12-28T11:43:00.000-08:00

Din nou ne indreptam spre sarbatorirea Anului Nou. Necunoscutul....Ce va doresc eu dragii mei e sa fiti mai intelepti cu gestionarea timpului, aici imi marturisesc si eu pacatul ca nu sunt intotdeauna inteleapta si ma pierd in lucruri marunte nemaiputand sa le fac pe cele valoroase...Va doresc sanatate si sa zambiti in acest an nou mai des decat ati facut-o in vechiul an. Cel mai bine mi se pare ca sintetizeaza dorintele mele pentru voi Psalmul 20. Si pentru ca sunt sigura ca nu veti avea timp sa mergeti acum la Bibliile voastre va invit sa-l cititi aici. Lectura placuta si atenta! Binecuvantarile sa va paseasca in casa si sa iertati dragii mei iubind!

Psalmul 20

Să te asculte Domnul în ziua necazului,
să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov,
Să-ţi trimită ajutor din locaşul Său cel Sfânt,
şi să te sprijinească din Sion!
Sa-si aducă aminte de toate darurile tale de mâncare,
şi să primească arderile tale de tot! (Oprire.)
Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima,
şi să-ţi împlinească toate planurile tale!
Atunci noi ne vom bucura de biruinţa ta,
şi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru.
Domnul să-ţi asculte toate dorinţele tale!
Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său,
şi-i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel Sfânt, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui.
Unii se bizuiesc pe carele lor, alţii pe caii lor;
dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.
Ei se îndoaie şi cad; dar noi ne ridicăm şi rămânem în picioare.
Scapă, Doamne, pe împăratul, şi ascultă-ne când Te chemăm!

Love by Grace

2008-07-27T12:28:00.000-07:00

2008-07-25T02:00:00.000-07:00

Atractia conditie pentru debutul unei relatii?

Cu toate ca atractia este definita ca "a-l placea pe altul", exista si alti factori care ii determina pe oameni sa interactioneze. Cu alte cuvinte, atractia nu este o conditie necesara pentru aparitia afilierii. Thibant si Kelley (1959) au surprins acest tip de relatie aratand ca ea este o atractie involuntara, unde individul nu are alta alternativa decat sa se asocieze cu celalalt , tipul de relatie prizonier-gardian. In practica ne stau ca marturie atatia ani cand casatoriile erau incheiate intai de catre parinti, partenerii supunandu-se dorintei lor. Privind aceste casnicii puteai sa le vezi durabilitatea, rezistau timpului si culmea in unele cazuri asistam la aparitia atractiei sau a respectului care sustinea casatoria. Desigur, aceasta atasare de partener putea surveni si datorita dependentei financiare a sotiei de sot, ea se ocupa de gospodarie neaducand bani familiei. Acest tip de casatorie a rezistat in mediul rural romanesc si in primii ani de comunism pentru ca a ramas in ierarhia sociala imaginea pe care o purta din perioada cand aveau bogatie familiile instarite sau in unele sate unde colectivizarea nu s-a realizat au rezistat in realitate acele familii "cu stare". Intr-un sat din judetul Bihor s-a pastrat povestea unei fete prezentata drept cea mai frumoasa din sat, doar ca situatia ei materiala era precara. De ea s-a indragostit un baiat bogat dar cu un mare defect la picioare si o rostire defectuoasa a cuvintelor (ex: pe fata o chema Florica si el ii spunea "Plofica"). Parintii au fost de acord cu nunta. Ziua nuntii s-a transformat intr-un adevarat circ, fata tinandu-se de stalpii pridvorului pentru a nu fi luata de acasa. Isi ruga tatal sa nu o forteze sa faca acest lucru in lacrimi. In final nunta are loc. Ea paraseste casa parinteasca mutandu-se cu socrii si sotul ei. Acesta a rasfatat-o, iar parintii lui i-au acceptat dorintele lui in ceea ce o privea pe proaspata sotie. Trecand anii a avut o fata si a ajuns sa tina la sotul ei, spunand ca nu se asteptase sa fie atat de bun cu ea. Ceea ce a debutat cu o lipsa de atractie s-a terminat cu prezenta ei.
Acum cand femeia si-a "castigat" independenta financiara poate pleca oricand din cadrul stabilit de casatorie. Probabil din acest motiv asistam la avalansa de divorturi dupa cateva luni de casnicie, asta dupa ce au impartit acelasi spatiu de locuit ani buni ca amanti. Nu degeaba spune Biblia ca femeia e cea care zideste casa nu barbatul; ea o poate ridica sau darama.
E interesant cum atractia nu este o conditie necesara pentru aparitia unei relatii, dar totodata nu este nici suficienta.
Cercetatorii atractiei au argumentat ca alegerile de afiliere cu celalalt, chiar in cazul in care exista atractie, toate actiunile noastre se fac in cadrul unui set de constrangeri care modifica asocierea intre atractie si alegerea sociala. Acest set de constrangeri vin din partea grupului social cu care interactionam (familie, prieteni , colegi de serviciu etc) sau chiar din partea sistemului nostru de valori si expectante. De multe ori anticipam ca celalalt va respinge incercarile noastre de apropiere si atunci ne retragem. Parerea ca suntem imuni la ce spun ceilalti e doar de fatada. Pentru orice individ exista o persoana a carei parere conteaza si care ii va influenta alegerile.

"Luati seama ca nimeni sa nu intoarca altuia rau pentru rau; ci cautati totdeauna sa faceti ce este bine atat intre voi, cat si fata de toti.
Bucurati-va intotdeauna.
Rugati-va neincetat.
Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; caci aceasta este voia lui Dumnezeu, in Hristos Isus, cu privire la voi." (1 Tesaloniceni 5:15-18)

2008-07-21T03:24:00.000-07:00

Atractia si drumul casniciei

Omul detine calitatea de a dori sa fie in prezenta altora, in particular a unui partener de sex opus, insa daca acest cuplu se margineste doar la aceasta atitudine intervin multe frustrari pe plan emotional pentru ca el a fost creat si cu dorinta de a comunica cu transcendentul, fiind "micul chip" al creatiei. Abia cand cele doua atitudini ale atractiei sunt satisfacute omul se simte implinit.
In prima parte voi incerca sa prezint "atractia" pe planul orizontal, al umanului, intre doua persoane de sex opus. Atractia, in general, are trei componente:

1. componente cognitiva - ideile si parerile care le avem despre celalalt de care suntem atrasi;
2. componenta afectiva- emotiile pozitive sau negative si sentimentele proiectate in noi de catre celalalt;
3. componenta comportamentala- actiunile (sau ceea ce am intentiona sa facem ) directionate spre celalalt.

Toate aceste componente conlucreaza intr-un mod benefic sau nu in intemeierea unei relatii.
In 1974 Homans arata ca oamenii aflati intr-o relatie cauta sa-si minimalizeze pedepsele si sa-si maximalizeze recompensele pentru a obtine un pofit cat mai mare. El spunea ca de multe ori doi oameni ajung sa formeze un cuplu pentru ca fiecare gaseste activitatile celuilalt valoroase si astfel cheltuiala pentru acele activitati scade. Desigur toti oamenii la un moment dat simt ca in cuplu unul da mai mult decat celalalt si au tendinta de a cere echitate intre cost si recompensa, care se poate realiza sau nu. In cazul in care aceasta echitate nu se realizeaza pe termen lung va aparea nemultumirea celui care a cerut echitatea, ceea ce va avea implicatii in atractia fata de ceilalti.
Traiectoria e mult mai dureroasa in realitate decat pot cuvintele sa o descrie din momentul aparitiei atractiei pentru o alta persoana: instrainare fata de partener care se poate materializa in desfacerea casatoriei in fapt sau continuarea casatoriei formal.

Atractia reprezinta placerea, un sentiment mai slab decat iubirea, insa uneori se dezvolta cu o asemenea intensitate si profunzime incat determina actiuni care neaga afirmatiile de mai sus referitoare la cost si recompensa. Aceasta forma a atractiei are dezavantajul ca nu rezista in timp. Nu voi insista asupra acestei forme, desi se pare ca in prezent face cele mai multe victime intre tineri.

De ce suntem atrasi de unele persoane si de altele nu? Este atractia un factor decisiv in formarea cuplului? Formam un cuplu stabil intotdeauna cu persoana de care suntem atrasi? Izolarea determina anxietatea, dar oare anxietatea il impinge pe om la afiliere? Ce este o relatie? Iata cateva intrebari la care voi incerca sa gasesc un raspuns pertinent in urmatoarele articole.

2008-05-28T05:56:00.000-07:00

Dimineata este importanta!

Orice sursa de informare ai alege, observi din ce in ce mai multe catastrofe naturale, predictibile in sensul imbolnavirii de catre om a planetei. Cutremur devastator in China, tornade infricosatoare in America, temperaturi prea ridicate pentru un anumit interval de timp in alte colturi ale planetei, iar ca un lait motiv, razboiul care nu se mai sfarseste in teritoriul islamist. Dar tot din aceste surse afli ca pentru niste oameni straini de tara ta, aceasta a devenit o copie de colt de rai, unde inca nu exista incorsetari in exprimarea religioasa a sufletului, teama ca secunda urmatoare ar reprezenta sfarsitul material al tau......Si cu toate ca traim inca in oaza pacii si ar trebui sa fim fericiti ca putem sa ascultam cantecul pasarilor, statisticile ne arata ca suntem un popor foarte stresat prin numarul foarte mare de cazuri de diabet, hipertensiune arteriala, cancer.

Am uitat valoarea utreniei. Orice rit ne dezvaluie importanta rugaciunii de dimineata, sa stai de vorba cu Creatorul tau inainte de a iesi in tumultul strazii si sa fii incredintat ca orice s-ar intampla in acea zi nu te poate dobora pentru ca nu esti singur....Am folosit cuvantul "utrenie", pentru ca in statistici suntem un popor majoritar ortodox si utrenia se face in fiecare dimineata, exceptand ziua de luni, in biserici, in general la ora 8. Dar desigur cine are timp de asa ceva. Ai o gramada de lucruri de pregatit inainte de a iesi din casa...Ca o paranteza, am citit ca J Lo a reusit sa slabeasca 20 kg depuse in timpul sarcinii si pentru a realiza acest lucru se trezea la ora 4 dimineata sa faca 75 minute sport, pentru ca dupa aceea sa se dedice copiilor. Se trezea la 4 dimineata pentru a slabi, pentru a arata din nou frumoasa. Sunt sigura ca sunt multe persoane care ar face acest sacrificiu. Dar oare pentru o rugaciune a inimii cati am fi dispusi sa ne scurtam timpul de odihna... In aceste conditii e normal stresul sa se acumuleze, vine seara esti mai impovarat...alte lucruri de terminat care nu suporta amanari si uite asa trecem si peste rugaciunea de seara ... si singurul lucru pe care il facem e sa acumulam frustrari, temeri... stres.

Haydn, marele compozitor a fost intrebat de ce muzica sa religioasa este vesela in loc sa fie solemna. Raspunsul sau a fost ca ori de cate ori se gandeste la Dumnezeu il cuprinde veselia.
Daca ne-ar cuprinde si pe noi aceasta veselie pe care o poti alimenta doar gandindu-te la Creator, conversand cu El, multe din problemele noastre si-ar pierde intensitatea.

"Cred Doamne! Ajuta necredintei mele"

2008-04-15T08:43:00.000-07:00

Amintirea ta (continuare)

O partea din vacanţa de vară ne-am petrecut-o împreună, Revelionul însă
ne-a despărţit, dar eram sigură că ne vom întâlni după aceea. M-a condus până la uşă.
- Sigur te vei întoarce?
-Ţi-am promis doar. Te vei odihni. Nici nu vei simţi lipsa mea.
- Aş vrea să vin şi eu cu tine.
Am privit-o tristă. Nu puteam să o las tocmai acum singură. Dar trebuia.....în fond erau doua două zile.....două zile după care eram la dispoziţia ei.
- Nu moare nimeni până atunci, i-am spus zâmbind.
- Îţi permiţi să vorbeşti despre moarte în felul acesta. Haide du-te! Eu tot aici rămân. Te voi aştepta.
În noaptea Anului Nou tristeţea s-a instalat în sufletul meu nejustificat.Deşi eram înconjurată de cei mai buni prieteni simţeam că trebuie să fiu altundeva. Am mers în baie unde lacrimile mi-au inundat faţa. Nu înţelegeam ce este cu mine. Mi-am spălat cu apă rece faţa. Nici un stimul nu mă puteau ajuta să depăşesc senzaţia de nelinişte aşa că am părăsit petrecerea mergând acasă. Eram atât de obosită. M-am întins pe pat pentru a sta câteva minute să îmi revin.... Cineva bătea insistent într-o uşă îndepărtată. Era atât de pustiu ....
- Nu ai mai venit la mine!
Vocea venea din partea opusă locului unde mă aflam. M-am apropiat de voce....Era Ea... Tăcute ne-am aşezat pe pat....
-Cum .....ce simţi ? Eşti fericită?
Îmi zâmbi cald.
- Nu pot să stau mult. Am vrut să te văd pentru ultima dată.
- Pleci undeva?
- La vulpea cu vinu.....
M-am trezit brusc. Plânsesem în somn. Era deja dimineaţă, iar soarele lumina atât de plăcut camera. Mi-am schimbat hainele grăbindu-mă să ajung la Ea acasă. Drumul mi se părea că nu mai avea finalitate. Cu mâinile tremurânde am deschis uşa de la intrarea în apartament. M-am apropiat de camera ei şi timid am împins uşa întredeschisă. Stătea întinsă pe pat dormind. Am strigat-o, dar nu am primit nici un răspuns. Ochii mi s-au umezit. Fusesem pregătită, dar situaţia mă depăşea.
M-am apropiat de ea şi am mângâiat-o pe obraz. Era deja rece. Ceea ce mă liniştea puţin era liniştea ce o degaja chipul ei. O împăcare pe care nu credeam că o să o văd.
- De ce m-ai părăsit?
Cuvintele au ţişnit din mine nelăsând raţiunea să răspundă. Discuţiile purtate cu ea îmi veneau în minte....
Nu ştiu cât am stat lângă patul ei. Nu îmi ţinusem promisiunea de a sta cu ea când a avut cea mai mare nevoie de mine. Dar ştiam după seninătatea chipului că nu fusese singură în momentul trecerii....
Au urmat zile pline de tristeţe şi amintiri. Regretul cuvintelor nerostite mă urmărea obsesiv. În tot timpul cât l-am petrecut împreună nu-i spusesem că o iubesc....
Într-o zi când frigul îşi reintrare în drepturi mă întorceam acasă. Nu aveam chef să fac nimic...Eram îngheţată la picioare. Mi-am pregătit patul pentru a sta puţin să mă încălzesc. Ce repede răsare luna iarna! Căldura pe care o simţeam acum sub pătură era atât de plăcută. Întuneric....
Eram cu faţa scăldată de lacrimi privind-o.......
- Te iubesc! Doamne! Să ştii că te-am iubit mereu!
Îmi strigam iubirea în faţa ei. Ea mă privea cu o dragoste calmă.
- Ştiu draga mea! Ştiu.
S-a topit ca ceaţa unei dimineţi de toamnă ucisă de razele soarelui. Simţeam o pace în sufletul meu, era atât de bine. Sufletul meu era împăcat. Ştia. Restul chiar dacă era trist nu mai era dureros. " Nu te voi uita niciodată! Tu ai fost cea care mi-ai dat primele lecţii despre viaţă şi primele lecţii despre moarte...esenţa."
M-am ridicat de pe pat şi am ieşit pe terasă. Un aer proaspăt mă întâmpină." Pentru mine încă exişti, nu ai murit. Cât timp îmi voi putea aminti despre mine vei fi în sufletul meu!" De fapt moartea e doar o ruptură a palpabilului. Ce bine o defineşte tradiţia noastră: o trecere, un prag....
De pe birou chipul ei îmi zâmbea. Parcă ştia că noi două nu ne vom despărţi niciodată....

2008-03-23T05:09:00.000-07:00

Amintirea ta

Treceam prin centrul oraşului încercând să uit durerea ce-mi domina gândirea. Zăpada cădea pentru prima dată în această iarnă, tocmai când ea se gândea să ne părăsească în tăcere.

Cine eram eu tocmai aflasem acum câteva ore, ce voi fi presimteam.

Paşii m-au purtat spre parcul unde amintirile erau încă puternice în sufletul meu. Aici am întâlnit pentru prima dată o rază de lună care mi-a călăuzit viaţa.
O întâlnisem mai demult, dar nu am remarcat-o; poate din cauza tristeţii ce pe care o emana chipul ei am comparat-o cu o rază de lună, dar cu trecerea timpului s-a transformat în lumina ochilor mei. Atunci eram o fetiţă care încerca să-şi învingă frica pentru a putea urca pe cel mai mare topogan din acel parc. Ochii mei căutau un sprijin şi l-au întâlnit în privirea ei. M-a susţinut treaptă cu treaptă până am ajuns sus şi am început să alunec. În acele momente eram sigură că nimic neplăcut nu se putea întâmpla. De atunci am privit-o cum se tansformă, dar ştiam că oricând mă voi întoarce voi găsi acei ochi, acea privire care să mă susţină. Aştepta vizita mea şi întotdeauna primeam un mic cadou. Într-o zi am mers în vizită la ea. Mă aştepta cu mâncare caldă. La plecare mi-a dăruit serviciul de cafea care patrona până în acel moment in centrul vitrinei.

- Nu pot să-l iau! Nu mă privi aşa, te rog!Îmi face plăcere să te revăd, dar nu mă izgoni cu cadouri.

- Toată viaţa am dăruit. Aşa mi-am menţinut prietenii. Nu vreau acum să devin singură.

- Nu vei rămâne niciodată singură. Voi fi aici când vei avea nevoie de mine.
Lacrimile i-au luminat ochii. Ştiam că avusese o viaţă grea. Amintirile ei o îngropaseră înainte de a se naşte ele.

A trecut de la acea promisiune doi ani de zile. Nu am mai putut-o vizita, dar ea în fiecare zi ieşea să se plimbe pe stradă aşteptându-mă.

Într-o duminică am mers să o văd. S-a îndreptat spre pick-up şi a pus un disc. Era "Albă ca zăpada".

- Ţi-aduci aminte când o ascultam împreună. Ţie fiindu-ţi frică de vocea reginei, mă rugai să stau lângă tine, mi-a spus cu o voce ce se pierdea în trecut.

- Cum să nu! Ne spuneam multe poveşti pe atunci....

- Încă îmi plac. Îmi spui una ?

- Acum?

- Da , te rog.

- Ai să adormi! i-am spus zâmbind.

- Nu aş putea să pierd finalul, continuă ea pe acelaşi ton, trăgându-mi cu ochiul. Îmi pare rău că nu voi vedea finalul unei singure poveşti care mă interesează cu adevărat - povestea vieţii tale.

Ca de obicei a adormit. Am privit-o până s-a trezit.

-Ai sărit peste un episod, îmi spunea ea pe un ton supărat.

- Ei, ai adormit. De unde ştii că nu ţi-am spus altă poveste?

- Eu te ascultam. Ochii îmi erau doar închişi, dar nu dormeam. Vine iarna....

S-a ridicat şi a mers în bucătărie unde a preparat friganele. Avea un vas special pentru ele. Aburinde şi-au făcut apariţia în cameră pline de graţie. Întotdeauna povesteam despre mine, viaţa ei particulară era un subiect tabu.

- Simt cum cad crengile peste mine. Nu aş vrea să mor. Lumea e rea. Dacă te ştie slab te calcă în picioare şi parcă nu ar fi destul vor să-ţi distrugă şi sufletul. Trupul meu nu mai are putere. Întotdeauna am ţinut fruntea sus şi i-am dominat pe cei de lângă mine. Acum nu mai pot. Încep ceva şi uit de el. Dau ceva unui vecin, de exemplu, şi uit de el. E o senzaţie groaznică să nu te poţi controla....

- Încercă să priveşti şi din altă perspectivă. Orice lucru are finitudinea sa, de ce am face noi excepţie. Însă faţă de celelalte lucruri avem un atu, să zicem. Există ceva după. Având un Creator nu suntem încorsetaţi în materie....

- Ştiu....Eu sunt fericită că vă am pe voi. Dincolo ce mă voi face fără voi. Voi fi singură, nu ne vom întâlni, cel puţin nu aşa cum suntem acum....

- Dar nu vei sinţi singurătatea. Vei fi umplută de dragostea Creatorului...

- Nu vom mai fi noi....

Ne-am privit în tăcerea crudă. Ce certitudini puteam să-i ofer? Avea privirea unui om pierdut care căuta ceva de care să se agaţe. Rolurile se schimbaseră.Devenise fetiţa care trebuia să se urce pe topogan, dar îi lipsea curajul.

(continuare)

2008-03-15T09:37:00.000-07:00

Doar pentru ca a inventat

Povestea se petrecea in anul 1867, cand tanarul englez Joshua
Copperwith a fost arestat sub inculpare de escrocherie. Care era acuzatia?
Acest tanar a indraznit sa arate oamenilor un aparat cu care se lauda
ca ar putea transporta vocea umana prin niste fire metalice.
Judecatorii nu au analizat deloc problema si foarte repede au
clasat cazul, condamnandu-l pe tanarul nefericit la mai multe luni de
inchisoare...si toate acestea pentru ca a avut primul ideea telefonului...
Chiar daca nu aduc, ca acest tanar, ceva palpabil, crestinii sunt perceputi
de ceilalti la fel cum l-a perceput comunitatea acelui tanar pe acesta.

Desigur ca realitatea credintei cuprinde multe aspecte, dar cel mai atacat
in timpul nostru este acela al iubirii dintre un barbat si o femeie, o iubire
desavarsita in casatorie. Fie acceptam viziunea lor asupra acestui aspect,
"libertate"- care in final iti lasa un gust amar oricum ai intoarce problema,
lipsa responsabilitatilor sau inversari de roluri, o viziune care dezgoleste
sufletul, il incatuseaza sau adoptam pozitia tanarului, fara compromisuri
lasand sa se reveleze prin vietile noastre Iubire Divina.
Am observat ca din ce in ce mai multe cupluri aleg sa astepte
un moment "mai adecvat" din mai multe puncte de vedere pentru a-si
oficializa relatia si totul e privit ca normal.
In urma cu cativa ani, o fata a ramas insarcinata nefiind casatorita.
Ce m-a socat a fost ca nu s-a transformat intr-un exemplu pe care
altii nu trebuie sa-l urmeze ci a fost un exemplu laudabil pentru
ca nu facuse avort. Desigur e o parte buna,dar neprimind mustrari
acum a ajuns prostituata.
Am devenit prea permisibili in fata pacatului.
Avem cu noi realitatea biblica, indemnurile Duhului Sfant si cu toate
acestea stam spectatori, asteptand ,paradoxal , sa vedem pana unde se va ajunge.

"Ramaneti deci tari in libertatea pentru care ne-a eliberat Cristos, si nu va lasati iarasi tinuti in jugul robiei!"(GALATENI 5:1)

Sa ne ajute Dumnezeu sa ramanem mereu cu sufletul treaz si cu ratiunea
indreptata spre Transcendent!

CURIOZITATI

2008-03-12T03:20:00.000-07:00

Sa mananci cu furculita a fost odinioara considerat scandalos

Furculitele au fost folosite pentru prima data in Evul Mediu, dar sa mananci cu ele era considerat scandalos. In secolul XI, cand o printesa greaca a murit la scurt timp dupa ce a introdus folosirea furculitei la nunta ei cu un dodge venetian (sef magistrat) Domenico Selvo, a fost perceputa ca o pedeapsa divina.

In timp ce furculitele erau un lucru obisnuit pe mesele nobililor din Italia inca din secolul XI, folosite in in Franta din secolul XIV, au fost introduse in Anglia abia in 1611 de Thomas Coryat prin cartea sa "Obiceiurile lui Coryat prinse in graba in cinci luni de calatorie in Franta, Savoy, Italia &co. Chiar si asa, a fost luat in batjocura in legatura cu promovarea folosirii furculitei si numit "Furcifer," adica purtatorul de furculita.

Clasa superioara din Spania folosea furculita in secolul XVI, dupa cum se poate spune dintr-un larg asortiment de furculite ce a fost recuperat dintr-o epava de la La Girona, care s-a scufundat in largul coastelor Irlandei in 1588. In 1630, Guvernatorul Winthrop de Massachusetts avea prima si singura furculita din America .

Asadar cu ce mancau oamenii inainte de a folosi furculita? Foloseau linguri de lemn, cutite si, bineinteles, mana.

Gibraltar poarta numele unui fost sclav

Urmasii lui Mohomed au navalit din Arabia dupa moartea sa din 632 si pana la sfarsitul secolului VII descendentii lor au cucerit intreaga Africa de Nord. Prima incursiune musulmana in peninsula Iberica a avut loc in 710, cand o mica forta de recunoastere a debarcat in punctul cel mai sudic din peninsula. In anul urmator un fost sclav, un berber cu numele Tariq ibn-Ziyad, a debarcat cu o armata de 7000 de oameni intr-un punct apropiat de imensa stanca ce domina intrarea in Mediterana. Au numit stanca Jabal Tariq, sau Muntele lui Tariq, iar in cele din urma limba crestina l-a transformat in Gibraltar.

Sau nu-i asa?
Inainte de invadarea Peninsulei Iberice de catre Tariq, scurte incursiuni si retrageri au fost conduse de Tarif ibn Malik Nakli, care a raportat ca Spania era coapta pentru a fi culeasa. In conformitate cu Tito Vallejo in articolul sau din Gibraltar Chronicle, cand Tariq a debarcat in Gibraltar in 711, Stanca a fost numita Jabal Al Fath iar orasul Medinat Al Fath, ceea ce insemna Mountain Victoriei si respectiv Orasul Victoriei.

Cuvantul arab Tariq inseamna urma sau carare. Stanca Gibraltar a devenit "Jabal Tariq" sau Muntele Cararii , pentru cararea Islamului inspre Peninsula Iberica. Teoria este ca musulmanii, la fervoarea lor religioasa ridicata, nu ar indrazni sa numeasca muntele dupa numele unei persoane ci mai degraba in cinstea religiei lor.

Capatul Pamantului
Inainte de "descoperirea" Americii de Columb, Gibraltar era considerata a fi capatul Pamantului. Orasul spaniol Tarifa este denumit dupa cuvantul arab Taraf, care inseamna capatul a ceva. Sa treci dincolo de Tarifa insemna ca ai fi cazut dincolo de marginile Pamantului.

2008-01-08T01:10:00.000-08:00

Omul, un porumbel cu aripa franta

Teluric si divin deopotriva
emana viata noastra-n chin.
Iubirea e cerescul, lumina trupului,
uitata cateodata pueril la poarta,
e briza ce ne netezeste fruntea sau
un uragan venit din departari,
ce ne face sa ne intoarcem,
Ca fiul ratacitor, spre divin spunand:
    "Iertare-Ti cer, o Tie Parinte,
     caci inca o data de mama Gea
     m-am lasat purtat.
     Am fost un om, asfalt in arsita,
     pe care ea cu nonsalanta s-a plimbat.
     O, iarta-mi cugetul Parinte,
     ma doare ca nu pot spune ca de azi inainte
     n-am sa repet aceasta greseala,
     n-am sa mai gust aceeasi cupa amara.
     E trist. Inima-mi sopteste mereu
     Sa nu cobor privirea de la Dumnezeu.
     O, apa cristalina, divin, revarsa-te prin mine,
      Teluricul, frate sa-mi fie,
      sa nu prefaca-n cioburi razele de lumina."

2008-01-04T03:59:00.000-08:00

Iubirea

Nu stiu cand zglobie, Iubire mi-ai patruns in casa,
Nu te invitasem, dar totusi ai intrat,
Nu te-a impiedicat aerul rece ce ma inconjura posesiv,
Nici amprenta proaspata a unor pasi de pe prag.
Lumina ta m-a prins in jocul ametitor,
Facandu-ma sa uit de alti pasi de pe asfalt.
Cu gelozie m-ai vrut doar pentru tine,
Subminand Ratiunea, proprietara acestei case de chirpici,
Cuvintele tale mute mi-au deschis ferestrele cu zabrele
Permitand astfel exploziei de culori sa se rasfranga printre ele,
pentru a deveni tapetul peretilor aspri.
Mi-a fost frica sa te privesc adanc in ochi
si cand mi-ai poruncit s-o fac
in loc de radacini mi-ai daruit bogate aripi.
Zabrelele s-au frant putandu-ma scalda
in lumina jucausa a vietii.

2008-01-04T03:54:00.000-08:00

Indragostitul

Cine te stie pe tine
Durere, apa vie?
Cine rupe ceasul impartind,
pentru a nu fi gasit dormind?
Indragostitul ce vine
in fata vietii si tine
dorul Luminii de adevar.

2008-01-03T05:23:00.000-08:00

Regrete tarzii

Dimineata, stateam cu privirea pierduta in crang,
Vantul aducea raceala ce nu puteam s-o frang,
Margarite nepasatoare si reci cadeau pe pamant
Din portile sufletului vii pentru mine oricand....

Vantul aducea raceala ce nu puteam s-o frang,
Cum n-am putut sa frang durerea din acel suflet sfant,
Din portile sufletului vii pentru mine oricand,
Auzind in tacerea acelui crang doar izvorul susurand.

Cum n-am putut sa frang durerea din acel suflet sfant,
Regina visului meu, ce ma va parasi curand,
Auzind in tacerea acelui crang doar izvorul susurand,
Acolo unde, pentru ea, era uitatul si tristul mormant.

Regina visului meu, ce ma va parasi curand,
Iar timpul ma va intoarce spre trecut, regretand,
Acolo unde, pentru ea, era uitatul si tristul mormant,
Dimineata, stateam cu privirea pierduta in crang.

2008-01-03T05:15:00.000-08:00

DORESC

Ma scald in tine ca un copil salbatic,
cand ma despart de tine
in inima un foc cumplit
ma arde, suferind.
Doresc sa ma intorc la tine,
sperand ca pot sa ma scufund
din nou in dulcea ta minune.

Din nou, in dulcea ta minune,
sperand ca pot sa ma scufund,
doresc sa ma intorc la tine.
Ma arde, suferind,
in inima un foc cumplit
cand ma despart de tine,
Ca un copil salbatic,
Ma scald in tine....

Un an nou

2008-01-02T10:29:00.000-08:00

In toate timpurile inceputul de an era celebrat in mod special;
pentru unii cu teama pentru altii cu entuziasm inceputul era o abundenta a culorii si intotdeauna binele invingea
partea negativa, lumina distrugea partea intunecoasa a
pamantului, a cosmosului.
In timpurile noastre postmoderne nu as putea spune ca
se mai traieste cu aceeasi intensitate trecerea in noul an.
Daca Mircea Eliade spunea ca sacrul se camunfleaza in
profan si trebuie sa fim atenti la orice obiect, fenomen
pentru ca dincolo de ambalaj vom gasi sacrul, acest sacru
nu mai este interesant pentru societatea postmoderna.
Nu mai avem timpul si poate setea sa-l decriptam.
O pierdere pentru noi. Se ridica foarte multe cladiri
menite sa-l faca pe om sa se apropie de divin, sacru.
Omul le admira, dar nu traieste semnificatia si superficial
se multumeste cu o "recenzie" primita prin email in
format .ppt a unei evanghelii sau o rugaciune. Atat.....
Avem in jurul nostru atatea minunatii care nu ar trebui
sa fie ignorate. Sa nu ne lasam furati de niste spirale de lumini care
se pierd undeva, fiind fara esenta si sa ne apropiem de
adevarata Lumina. Pare un paradox, dar mi se pare ca
omul din antichitate pretuia mai mult timpul si mai
presus de toate Lumina .
Fie ca noul an sa fie si pentru noi o celebrare a Luminii,
iar rugaciunea sa fie una a inimii!
Sa aveti un an binecuvantat!