Surprize prin oras

Pasii m-au purtat saptamana aceasta prin cladirile universitatilor din Cluj. O masa de culoare pe coridoarele lor. Intrarile in cladiri, desigur cele care au ghinionul sa detina trepte, conform cerintelor UE au fost prevazute cu rampe pentru cei cu deficienta locomotorie. Ramai uimit de ineficienta muncii celor care le-au proiectat. Sunt adevarate partii de schi...ma gandeam ca la urcare ar fi o munca de Sisif pentru cel in scaun cu rotile, dar la coborare ar deveni un gest de sinucidere. Insa rampele exista...precum multe elemente din orasul nostru, fiind in fapt inutile, daca nu periculoase. Oare cand vom invata sa ne respectam? Facem lucrurile doar pentru a fi facute si dupa aceea ne plangem de mila in ce stare suntem. E trist. Rampele sunt facute, semafoarele nu au toate avertizare sonora..., dar acestea se pare ca sunt nimicuri si nu trebuie in consecinta sa fie in vizorul celor competenti...

Un joc aparent inocent - un lant gros pentru suflet

Daca nu exista Dumnezeu, totul este permis. (Ivan Karamazov)
Desi avem o libertate in manifestarea credintei asistam la o micsorare a vitalitatii crestinismului.
Dupa cum ne comportam, un observator ar putea sustine ca este adevarat ceea ce spunea eroul lui Dostoievski. Paradoxul comportamentului nostru este, ca desi imbratisam fericiti aceasta afirmatie ( desi avem o baza atat de solida care sa ne sustina credinta), cu toate ca o acceptam vrem sa o limitam doar la ceea ce ne convine noua a fi permis. Intr-un studiu efectuat in 1995 pe teritoriul SUA, 600 de baieti si fete de varsta primelor clase de liceu si peste, au fost intervievati in legatura cu legatturile pe care le au in viata de zi cu zi cu pornografia. Rezultatul a fost infricosator. 91% dintre baieti si 82% dintre fete au indicat ca au venit in contact cu materiale pornografice extrem de dure.

Totul este permis. Dar atunci de ce ne miram de violurile din ce in ce mai sadice, de mame foarte tinere, de crime. Aceste fatete nu le dorim.

Ceea ce este trist este ca si tinerii crescuti in familii crestine, unde exista un Model, iau contact cu pornografia. Curiozitate? Poate.

Este ea inofensiva? Ceea ce transmite in realitate pornografia este un mesaj care nu ar trebui sa-l tratam cu atata usurinta: uitarea familiei, a dedicarii, a dragostei firesti, a casatoriei.

Desigur nu este un fenomen doar al zilelor noastre. Marturie ne stau picturile din antichitate, perioada de dupa Evul Mediu. Se pare ca dupa o decadenta vine un moment de constrangere. A fost nevoie de un Ev Mediu care pedepsea de exemplu cu moartea prin spanzurare chiar masturbarea. Dar cum nimic nu e perfect ei pedepseau masturbarea cu moartea dar acceptau tacit prostituatele. Dupa cum spunea Ecleziastul nu e nimic nou sub soare.

Si cand te gandesti ca internetul e invadat de poze, materiale....doar un click si ai la dispozitia ta tot ce doresti. Acest totul este permis te subjuga facandu-te sa doresti mai mult. Sunt multi tineri care din curiozitate, erotism au accesat site-urile respective si acum au ajuns sa fie dependenti de ele.

Citeam un caz despre un baiat de 11 ani care in vacanta a mers la un prieten. Printre altele acesta i-a aratat o colectie de reviste cu femei dezbracate. Zilele care au urmat baiatul de 11 ani si-a vizitat foarte des prietenul pentru a se uita la acele reviste. Mai tarziu a primit un email de la un necunoscut cu niste poze preentand barbati si femei prinsi in diverse pozitii de acte sexuale ( heterosexuale si homosexuale). A luat legatura cu acel necunoscut, care i-a dat adrese ale unor site-uri ce contineau fotografii, videoclipuri similare sau mai perverse. Baiatul i-a aratat si prietenului sau aceste site-uri, facand impreuna "provizii" de materiale pornografice in fisierele computerului familiei. Ceea ce incepuse ca un joc inofensiv la 11 ani, la 13 ani a devenit o obsesie, pentru ca a 14-a aniversare sa-l gaseasca disparut. Autoritatile au depistat mai tarziu ca baiatul a fost convins de catre o cunostinta de pe internet sa participe la o intalnire de la care nu s-a mai intors niciodata.

Pavel le spunea corintenilor, care credeau in existenta lui Dumnezeu, ca totul le este permis dar nu totul le este de folos.
"12. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.

13. Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.

14. Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi prin puterea Sa.

15. Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum!

16. Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de desfrânate este un singur trup cu ea? "Căci vor fi - zice Scriptura - cei doi un singur trup".

17. Iar cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El.

18. Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său.

19. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?

20. Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. " ( I Corinteni 6:12-20).

Hristos ne da libertatea si fericirea. De ce sa coboram in tenebre in loc sa le ocolim? De ce ne lasam mintea sa creeze monstrii, in loc sa o educam sa faca ceva folositor semenului nostru, si de ce nu astfel, noua? Plictiseala ucide dragostea. Hristos nu a respins curvele, hotii, dar nu pentru a-i binecuvinta in acea stare, ci pentru a-i ajuta sa nu ramana asa.

Pornografia ucide adolescentului acea licarire a libertatii pe care i-o da Dumnezeu si inocenta, ucide in omul matur sentimentul natural al dragostei pentru partenerul de sex opus pervertindu-l, uratindu-l. Oricine o foloseste observa ca se schimba. I se schimba optica asupra firescului. Dumnezeu sa ne dea intelepciune pentru a nu ne darui sclavi unui viciu atat de periculos.

Va indemn sa va rugati pentru tinerii care sunt tentati sa priveasca in aceasta gradina. Rugaciunea lupta pentru zdrobirea lanturilor, uneste oamenii pentru a nu se simti singuri in fata esecurilor si asta datorita mangaietorului nostru, Duhul Sfant, care mai este inca cu noi si mai ales al celui care a avut aceleasi tentatii si intelegand natura umana ne sta drept mijlocitor in fata Tatalui, Isus Hristos.

Ne-am intalnit!

Precum regele Lear spre Tine mana am intins,
Cerandu-ti iertare in cruda desteptare.
Ai asezat un crin intre noi Iubire,
Alungand ploi de cuvinte cu tunet de oftare.

In galera, pe marea vietii eram si eu,
Credeam ca vin spre tine, vasleam mereu.
Aceleasi sunete ma-nfasurau in deruta,
Creand uneori mirajul ca sunt pe o pluta.

In taina ai venit si m-ai mangaiat,
Lantul s-a rupt, sunt liber, am evadat.
Pentru ei sunt mort, dar pentru Tine viu,
Mi-ai redat scumpul statut de fiu.

Se vor mai vedea la orizont galere,
Dar stiu ca mereu voi insotita de o putere,
Un scut, ce mi s-a dat cand te-am urmat.
Sunt sigura ca prin acel crin Tu m-ai iertat.

Te astept Isuse

Te-astept Isuse

Te-aştept, Isuse, privind spre ceruri,
Să văd dacă nu vii.
În orice seară, eu Te chem iarăşi,
Pentru-a mă pregăti.
/:Tu eşti aproape, poate, la noapte
S-ar întâmpla să vii; Haina-mi pătată
Nu mi-e curată, ce fac eu dacă vii:/

Te-aştept şi ziua şi-mi este frică
Că Tu vei apărea, O, dă-mi putere
Când am durere ca să mă pot lupta.
/:Sfântul Tău Sânge şi-acum curge
El poate-a mă spăla de orice vină,
De orice tină, numai Tu poţi ierta!:/

Când dimineaţa dispare ceaţa
Din pat am tresărit, mă scol degrabă
Privesc afară, să văd dac-ai venit.
/:Ca orişicare, în aşteptare,
De-acum stau mereu
Viaţa mea, toată Ţi-este predată
De-acum eu sunt al Tău!:/

Renasterea in debutul primaverii

Dupa o saptamana in care a nins, plouat a venit in final si vremea care ne arata ca totusi natura se redesteapta. In acest tablou am testat puterea iubirii lui Dumnezeu pentru mine si puterea rugaciunii. As putea spune ca a fost cea mai devastatoare saptamana pe care am trait-o pana acum, insa ce pot afirma cu tarie este ca a fost cea mai inaltatoare saptamana, niciodata pana acum nu L-am simtit pe Dumnezeu atat de puternic implicat in viata mea. Am fost internata la urgenta cu pancreatita declansata de litiaza biliara. A fost surprinzator pentru mine cat de repede s-au mobililzat cei de langa mine declasand un lant de rugaciune in jurul meu. Dumnezeu sa ii binecuvinteze pentru ca pe langa faptul ca au luptat impotriva bolii prin rugaciune m-au invatat cat de puternica este rugaciunea inimii. Refacerea este inca in curs, dar Pacea desavarseste totul.

Va indemn sa va rugati atat pentru familiile voastre, bolnavi, dar si pentru aceasta tara. Sunt convinsa ca prin puterea rugaciunii putem supravietui prin cele mai adanci vai si sa ne ridicam.


"Binecuvinteaza, suflete, pe Domnul,
si tot ce este in mine sa binecuvinteze Numele Lui cel sfant!
Binecuvinteaza, suflete, pe Domnul,
si nu uita nici una din binefacerile Lui!
El iti iarta toate faradelegile tale,
El iti vindeca toate bolile tale;
El iti izbaveste viata din gropa,
El te incununeaza cu bunatate si indurare;
El iti satura de bunatati batranetea,
si te face sa intineresti iaras ca vulturul...."
(Psalmul 103)


Cand vezi soarele rasarind nu uita ca te-a ridicat din pat, iar cand apune te-a purtat toata ziua pe bratele lui. Nu neglijati rugaciunea. Timpul ne sufoca, il pierdem atat de usor, dar merita sa dam cat mai mult rugaciunii si postului, pentru a ne intarii noi, pe cei care sunt in jurul nostru si cercul se poate largi...Experimenteaza si-i vei vedea nu din paginile unor carti ci cu propria inima rezultatele.

Dumnezeu sa va dea o saptamana binecuvantata!

A venit si pentru tine primavara?

"Oricine iubeste o floare
e-aproape de-un sacru mister.
Oricine se opreste-n carare
s-asculte un glas de isvoare
e -aproape,
aproape de cer...."(Costache Ioanid- Oricine iubeste o floare)


Natura ne aduce bucuria renasterii. Am intrat in primavara. Cam toti simtim fie pozitiv fie negativ acest fapt. Astenie sau incarcare de energie. Cam aceasta e si starea in credinta...

Cativa ani in urma suflul credintei era atacat de miscari care puneau in evidenta inutilitatea lui Dumnezeu (ateismul existentialist), dar parca astenia nu era cunoscuta intre credinciosi.
Ernst Barlach spunea: "Ciudat este ca numai omul nu vrea sa priceapa ca tatal sau este Dumnezeu". Intreaga natura, tot ce ne inconjoara ne vorbeste despre Creator, iar noi sfidam printr-o inconstienta toate dovezile.

Nu as putea spune ca lumea Ii neaga existenta, ci mai grav o ignora. Cati dintre noi deschidem seara sa ne hranim din Cuvant si cati citim sau vizionam interviuri pentru a afla opiniile liderilor din societatile noastre. Din fii ai Imparatului Cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute am ajuns sa fim omul-consumator, rupt de origini (pentru ca nu mai este la moda).

In aceasta splendoare a renasterii naturii pe noi ne intereseaza doar opinia publica. Aceasta opinie am ridicat-o la valoare de adevar. Traim intre doua extreme: splendoare si mizerie. De fiecare depinde pe care o acceptam.

Societatea este atacata din toate partile subtil. Nu cred ca este familie in care sa nu fie o problema care sa dezechilibreze armonia caminului. Cum spunea Minuluescu "potecile sunt pline de noroi". Daca esti constient ca pentru fiecare problema este un rapsuns in scrisoarea care ti-a dat-o Tatal (Biblia) atunci poti sa surprinzi splendoarea in orice lucru care te inconjoara si mai ales in tine. Nimic nu este dat omului peste masurile sale. Aceasta este o asigurare care ne-o da Tatal.

Trimite-l in concediu pe omul-consumator si vino langa radacina vietii. Lasa sa renasca primavara si in tine. Toate vor avea un alt mesaj pentru tine.

In secolul XIX-lea se punea problema DACA DUMNEZEU ESTE MORT SAU NU, in secolul nostru problema care se pune este: omul este mort sau nu.

Te invit sa pasesti spre viata, iar speranta sa fie din Dumnezeu.

" Domnul sa-ti fie desfatarea si El iti va da tot ce-ti doreste inima" (Psalmul 37:4)

Un verset care pentru multi nu mai inseamna nimic. E trist. Ieri incercam sa gasesc ceva interesant la televizor si am ajuns pe un canal TV. Tocmai se pusese o intrebare "Cate zile a stat Iona in burta balenei?". Raspunsurile au fost socante tinand cont ca Iona a fost si o piesa de teatru pe care cam majoritatea am studiat-o in liceu. Primul lucru care m-a frapat a fost ca numele le era atat de nefamiliar incat au ajuns sa spuna Ioana, Ion etc ( cei chestionati erau intai pusi sa citeasca intrebarea si apoi sa dea raspunsul). O singura domnisoara a recunoscut ca spre rusinea ei despre Iona a invatat si in liceu, dar acum nu isi mai amintea nimic despre el. Nici unul nu a stiut ca Iona traise 3 zile in burta balenei.

Trist.

Stim despre feng shui, despre care este prima zodie in ordinea alfabetica, in ce an am intrat dupa zodiacul japonez, lucruri care au patruns in cultura noastra dupa
1989, dar nu am auzit de un anumit Iona, un om despre care s-a vorbit in biserica, am invatat la scoala. Dar ma intreb daca se punea o intrebare din Coran intr-o tara musulmana era tot aceeasi ignoranta? Cand mergi intr-o excursie nu cred ca este cineva care nu se intereseaza despre loc, conditii etc. In contextul in care cu totii simtim ca se va petrece ceva, nu dorim sa citim singura carte care ne pregateste pentru aceasta schimbare si anume Biblia.

Cati dintre noi vom fi pregatiti cand ADEVARUL va fi revelat?

Intelegem culturi care sunt total diferite de a noastra ( chineza, japoneza, araba), dar cand e vorba despre Dumnezeu nu mai intelegem ce scrie in Biblie.

Dumnezeu sa ne ierte aceasta ignoranta si sa ne trezeasca la viata. Ne apropiem de sfarsit.

"Puteti voi sa vorbiti despre dreptate tacand?
Puteti voi sa judecati cu nepartinire, fii ai oamenilor?
Nu , caci inima va indeamna sa practicati nedreptatea pe pamant
si pregatiti calea pentru violenta mainilor voastre!" (Psalmul 58)

" Cand se inmultesc cei drepti poporul se bucura, dar cand stapaneste cel rau, poporul suspina. (Proverbe 29:2)