Copiii reprezinta cel mai bun teren pentru samanta Adevarului si in acest sens merita orice sacrificiu din partea noastra pentru a ne ingriji personal de ei. Uneori, in institutiile educationale samanta nu este cernuta de neghina. Nu v-ati intrebat niciodata de ce oare chiar si in culturile razboinice politeiste copilul era incredintat 7 ani mamei si apoi servea statului, devenind bunul sau? Putina empatie iti descopera copilul care are parintii prea ocupati sa se ocupe de educatia sa.
Ce este trist e ca atunci cand stai fata in fata cu un copil, consideri ca ai in fata un vas al inocentei, dar cateodata te inseli. Am ramas surprinsa zilele trecute de ce ii spunea o fetita alteia :"Voi chema politia si-ti vor impusca parinti!". O fetita, nu baietel despre care am putea trage concluzia ca se joaca pe calculator jocuri violente...Parintii sunt atat de aglomerati in sferele lor cu probleme incat nu sesizeaza trairile propriilor lor copii. Si pentru ce? Pentru un laptop cu care sa mearga la gradinita?
Cateodata ma intreb daca a ajuns arhaic comportamentul pe care il asteapta Dumnezeu de la noi? Miercuri la gradinita unde merge fiica mea, s-a facut un control medical mai amanuntit. S-au anuntat copiii ca va incepe si se astepta sa se intre in cabinet. Un baietel era foarte speriat. Nu era o noutate in acest control, insa chiar el a recunoscut ca era mai fricos decat ceilalti copii. O fetita a intervenit intrebandu-l daca s-a rugat lui Dumnezeu cand a venit la gradinita pentru a primi curaj. Baietelul a fost foarte surprins. Nu gasea sensul rugaciunii. Nu este dintr-o familie de atei, dar parintii sunt prea ocupati sa alerge la servici dimineata, seara prea obositi si astfel neglijeaza rugaciunea.
Nu lasati sa treaca timpul pe langa copii, pentru ca ei tot vor invata ceva. Nu va fi importanta rugaciunea, dar poate va fi important banul sau inselaciunea pentru alungarea fricii.
E adevarat ca multi dintre parinti nu din dorinta de a acumula bogatii ajung sa-si neglijeze copiii ci din dorinta de a le putea satisface dorintele. Dar oare numai pentru nevoile lor primare am fost desemnati sa le fim parinti?
Oare nu ar trebui sa-i invatam sa se increada in Dumnezeu din toata inima lor si nu pe puterile lor, sa nu se creada singurul intelept si sa cinsteasca pe Dumnezeu cu tot ce face si cu tot ce il reprezinta? Dumnnezeu sa ne ajute sa ne indeplinim rolul de parinte dupa voia lui Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu